- oaste
- toaste
Dictionnaire des rimes. 2013.
oaste
Regardez d'autres dictionnaires:
oaste — OÁSTE, oşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Oşteni, soldaţi. ♦ fig. Mulţime. 2. (înv.) Război1; luptă, bătălie. – lat. hostis, em duşman . Trimis de ana zecheru, 30.09.2007. Sursa: DEX 98 OÁSTE s. (mil.) … Dicționar Român
oáste — s. f., g. d. art. óştii; pl. oşti … Romanian orthography
armată — ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. fig … Dicționar Român
oştime — OŞTÍME s.f. (înv.) Oştire. ♦ Mulţime, gloată. – Oaste + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OŞTÍME s. v. armată, oaste, oştire, putere, trupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime oştíme s. f., g. d … Dicționar Român
serdar — SERDÁR, serdari, s.m. 1. (În sec. XVII XVIII, în Ţara Românească şi Moldova) Comandant de oaste, mai ales de călărime. ♢ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facând parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul… … Dicționar Român
ordie — ÓRDIE, ordii, s.f. (înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulţime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija. Trimis de ionel bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 ÓRDIE s. v. armată, hoardă, oaste, oştire, putere, trupe … Dicționar Român
strânsură — STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s.f. I. 1. Adunare, grămadă, mulţime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior (peiorativ).) Oameni lipsiţi de valoare; adunătură. ♢ loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură =… … Dicționar Român
corn — CORN1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s.n., (I 3, III) corni, s.m. I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescenţe de pe osul frontal al rumegătoarelor. ♢ loc. adj. (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne =… … Dicționar Român
ostaş — OSTÁŞ, ostaşi, s.m. Persoană care serveşte în armată, care face serviciul militar; oştean, soldat; militar. ♦ fig. Militant, luptător (pentru o cauză). – Oaste + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSTÁŞ s. militar, oştean … Dicționar Român
oştean — OŞTEÁN, oşteni, s.m. (înv. şi pop.) Soldat, militar, ostaş. – Oaste + suf. ean. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OŞTEÁN s. v. ostaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime oşteán s … Dicționar Român
